Piața Forex explicată: dedesubturile tranzacționării valutare

Cine controlează piața valutară?

Piața valutară este o piață descentralizată, fără o singură locație fizică în care comercianții să poată cumpăra și vinde valute. Ca urmare a faptului că nu se află sub controlul unei singure autorități, cum ar fi un guvern sau o instituție internațională, aceasta este în esență considerată nereglementată. În schimb, funcționează pe baza principiului cererii și ofertei, gestionat de băncile centrale și de băncile comerciale mari. De fapt, există patru bănci mari care reprezintă cele mai mari piețe valutare și, prin urmare, influențează în mare măsură piața: JPMorgan, Citi, Deutsche Bank și UBS. Organizate ca o piață „over-the-counter” (OTC) sau extrabursieră, tranzacțiile în valută pot avea loc direct între două părți, la discreția acestora, fără a fi nevoie de o supraveghere formală.

În timp ce piețele extrabursiere oferă avantaje evidente datorită disponibilității lor, flexibilității și a faptului că reprezintă o alternativă ieftină, ele prezintă și o serie de riscuri:

• Lipsa de transparență: fără supraveghere, prețurile sunt negociate direct între cumpărător și vânzător. Acest lucru înseamnă că prețurile stabilite nu reprezintă neapărat realitatea, iar părțile pot furniza numai informațiile pe care le consideră necesare.
• Riscul contrapărții: într-un mediu nereglementat, în care schimburile nu sunt supravegheate, există riscul ca una dintre părți să intre în incapacitate de plată înainte de tranzacție și să nu poată efectua plata.
• Volatilitate.

Fix sau flotant?

Atunci când se cumpără și se vând valute, valoarea unei monede este stabilită prin compararea acesteia cu valoarea alteia. Acest curs stabilit, care este denumit în mod obișnuit curs de schimb, stabilește prețul în jurul căruia este tranzacționată o monedă. Valoarea unei monede este determinată de mai mulți factori, care includ băncile centrale și cererea și oferta internațională.

Un curs de schimb flotant este determinat în întregime de cerere și ofertă. Ca urmare, un curs de schimb flotant este în continuă schimbare. Cu diferențele de cerere și ofertă care se corectează de obicei în mod natural, se spune că ratele de schimb flotante se auto-corectează. Deși băncile centrale tind să nu intervină într-un regim flotant, acestea pot interveni totuși atunci când este necesar, pentru a asigura stabilitatea și a reduce inflația.

Pentru a-și stabiliza cursurile de schimb, unele țări preferă să-și stabilească sau să-și fixeze moneda de o altă monedă (de obicei dolarul american, deoarece este cea mai stabilă și lichidă monedă), mai degrabă decât să permită pieței libere să determine valoarea monedei. Pentru a menține cursul local, țara cumpără și își vinde moneda în schimbul monedei la care este legată. Multe țări din Orientul Mijlociu, printre care Bahrain, Oman, Qatar, Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite, și-au raportat monedele la dolar. Unele guverne aleg, de asemenea, să reevalueze periodic valoarea la care își fixează moneda. Acesta este cazul Chinei. China operează ceea ce se numește o politică a cursului de schimb de tip crawl cu dolarul, pentru a menține renminbi-ul la niveluri scăzute în mod artificial și pentru a face exporturile sale mai competitive pe piața mondială.

În realitate, monedele nu sunt nici pur flotante, nici pur fixe, dar există totuși unele diferențe izbitoare între cele două regimuri, cu implicații mai profunde asupra valorii unei monede.

Care sunt cele mai tranzacționate valute?

Există 164 de monede naționale oficiale care circulă în întreaga lume și sunt incluse pe piața valutară, dar tranzacționarea implică, de obicei, un număr limitat de valute. Deoarece unele perechi valutare pot fi tranzacționate destul de rar, trebuie să se recurgă la o a treia sau o monedă intermediară utilizată pe scară largă pentru a finaliza schimbul. De altfel, cele mai utilizate patru valute reprezintă 77% din piața de schimb valutar. Cu primele 3 denumite monede G7, acestea sunt cele 7 valute importante cărora trebuie să le acordați atenție:

Dolarul american

Dolarul american este cea mai tranzacționată monedă din lume. Prin urmare, este și moneda de rezervă de necontestat a lumii. O monedă de rezervă este o monedă străină deținută în cantități semnificative de băncile centrale sau de autoritățile monetare, care servește drept depozit de valoare fiabil și stabil. USD se utilizează ca pereche valutară cu toate monedele importante și este adesea folosit ca monedă intermediară în tranzacțiile valutare triunghiulare.

Datorită acceptării sale globale, dolarul american este folosit de unele țări ca monedă oficială și este acceptat pe scară largă ca o formă alternativă informală de plată. De asemenea, acesta joacă un rol important pe piața valutară pentru alte monede, acționând ca un curs țintă prin care țările își pot fixa monedele la valoarea dolarului.

Perechile valutare care nu includ dolarul american se numesc perechi minore, în timp ce perechile exotice se referă la cele care includ valute de pe piețele emergente. Monedele care se tranzacționează cel mai mult includ dolarul american și sunt următoarele:

• EUR/USD
• USD/JPY
• GBP/USD
• USD/CHF
• AUD/USD
• USD/CAD

Deoarece dolarul american reprezintă cea mai importantă monedă de rezervă din lume, acesta joacă un rol esențial în schimburile valutare de toate tipurile. De fapt, este aproape întotdeauna folosit ca monedă intermediară în schimburile valutare. Dar există posibilitatea ca acest lucru să se schimbe? 

The euro

Euro este a doua cea mai tranzacționată monedă după dolarul american. Ca monedă oficială a zonei euro, aceasta este utilizată de 19 țări. Prin urmare, multe rapoarte economice (privind politica monetară, inflația și prețurile, balanța de plăți etc.) legate de piața valutară sunt publicate în fiecare an și găsirea raportului care reflectă cel mai precis mișcările pieței poate fi dificilă. În timp ce zona euro cuprinde 19 țări, doar câteva au suficientă putere economică pentru a afecta în mod substanțial moneda euro (EUR). Este recomandat, în general, să urmărim îndeaproape rapoartele economice ale Germaniei și Franței, deoarece aceste două țări sunt considerate motoarele zonei euro.

La fel ca în cazul dolarului american, multe țări din Europa care nu au euro, precum și țări din Africa, și-au raportat monedele la euro pentru a-și stabiliza cursurile. Prin urmare, reprezintă a doua cea mai importantă monedă de rezervă din lume. Evenimentele politice din zona euro pot duce la volume mari de tranzacționare și, deoarece este considerată un indicator-cheie al sănătății generale a zonei euro și a statelor sale membre, este cea mai politizată tranzacționare de pe piața valutară.

Yenul japonez

Yenul japonez, sau JPY, este cea mai tranzacționată monedă din Asia și este adesea folosit pentru a evalua sănătatea economică generală a regiunii asiatice și pan-pacifice. Fiind una dintre cele mai mari economii din lume, Japonia este și unul dintre cei mai mari exportatori.

În comparație cu alte economii importante, economia japoneză are unele particularități care ar trebui luate în considerare atunci când se urmărește progresul yenului. Japonia este printre cele mai bătrâne economii în ceea ce privește populația aptă de muncă și are una dintre cele mai scăzute rate ale fertilității. Deoarece din ce în ce mai puțini lucrători tineri sprijină economia în ceea ce privește impozitarea și consumul, inflația este uimitor de scăzută în țară. La fel ca în toate țările, urmărirea rapoartelor economice poate oferi informații valoroase cu privire la starea monedei, iar sondajul Tankan este raportul de referință în Japonia. Acesta este publicat trimestrial de către Banca Japoniei (BOJ).

În plus, yenul este cunoscut pentru rolul său în tranzacțiile de tip carry trade. Acestea reprezintă o strategie de tranzacționare care implică împrumuturi la o rată scăzută a dobânzii și reinvestirea într-o monedă care are o rată mai mare de rentabilitate, pentru a încasa diferența. Deoarece yenul are rate ale dobânzii foarte scăzute, moneda este deosebit de apreciată pentru această strategie. Chiar dacă yenul este moneda de referință a regiunii, există și alte oportunități de schimb valutar în alte țări asiatice având în vedere creșterea mai multor economii emergente locale.

Lira sterlină

Lira sterlină britanică este abreviată GBP. Este moneda oficială a Regatului Unit, a celor 14 teritorii britanice din străinătate, precum și a dependențelor coroanei - Insula Man și Insulele Anglo-Normande. Este, de asemenea, utilizată în Zimbabwe și multe țări din întreaga lume își fixează monedele de lira sterlină. Banca Angliei este banca centrală responsabilă de lira sterlină britanică. Lira sterlină britanică are al patrulea cel mai mare volum de tranzacționare din lume și reprezintă aproximativ 13% din volumul zilnic de tranzacționare pe piețele valutare. În 2019, aceasta a reprezentat aproximativ 3,6 trilioane de dolari americani. Este cea mai veche monedă din lume care este încă în uz astăzi.

Cea mai mică unitate a monedei britanice este penny-ul, abreviat STG, iar unele burse folosesc GBX sau GBp pentru a diferenția lira sterlină (GBP) de penny. Pe piețele valutare, cursul de schimb al GBP față de USD este denumit „cablu”, cu referire la cablul transatlantic submarin de telecomunicații, care a fost instalat la mijlocul secolului al XIX-lea și a servit la transmiterea cotațiilor valutare între bursele din Londra și New York.

Marea Britanie a ales să nu adopte euro și să-și mențină moneda flotantă liberă, dar legăturile sale strânse cu Uniunea Europeană au însemnat că moneda a avut rezultate bune. De la Brexit, valoarea lirei britanice a scăzut semnificativ. De fapt, GBP a înregistrat cea mai mare scădere într-o singură zi din ultimii 30 de ani la scurt timp după anunțarea rezultatelor referendumului pentru Brexit.

Francul elvețian

În ciuda dimensiunilor sale mici, Elveția și moneda sa au un impact mare asupra pieței valutare. Stabilitatea percepută a francului elvețian, abreviat sub forma CHF, de la Confoederatio Helvetica Franc, împreună cu stabilitatea sistemului politic și ratele relativ scăzute ale inflației, toate contribuie la explicarea motivului pentru care moneda elvețiană a devenit un refugiu sigur. Valutele de refugiu se referă la monede care tind să se mențină și să crească în valoare în perioadele de turbulențe. În plus, Elveția pare să fie o destinație prețuită pentru investitori datorită nivelului scăzut al datoriei și a lipsei de deficit. Deși acest lucru s-a schimbat puțin de la pandemia de Covid-19 și nevoia de răspunsuri urgente, cererea pentru franc elvețian rămâne fermă.

Deloc surprinzător, cererea pentru monedă ca refugiu sigur a crescut substanțial după criza din 2008 și a crescut din nou odată cu debutul pandemiei de Covid-19, astfel încât se pare că interesul pentru francul elvețian este probabil să persiste. Cu toate acestea, statutul monedei ca refugiu sigur poate reprezenta și o problemă pentru economia națională. Pe măsură ce cererea crește vertiginos, supraevaluarea monedei crește, ceea ce duce la exporturi relativ scumpe și la o scădere a cererii interne. De fapt, pentru a limita supraevaluarea monedei în urma crizei din 2008, Banca Națională a Elveției (SNB) a decis să fixeze pentru scurt timp moneda națională la euro, înainte de a elimina în mod neașteptat această fixare în 2015.

Dolarul australian

Lira sterlină australiană a devenit dolarul australian, sau AUD, în 1966. Reprezintă moneda oficială în Australia și în mai multe teritorii independente din Pacificul de Sud, inclusiv Papua Noua Guinee, Insula Crăciunului, Insulele Cocos, Nauru, Tuvalu și Insula Norfolk. În timp ce economia australiană este doar pe locul 14 în ceea ce privește PIB-ul, moneda sa este printre cele mai tranzacționate din lume.

Interesul puternic pentru dolarul australian se datorează celor 3G ale țării: geologie, geografie și guvern. Australia este deosebit de bogată în resurse naturale. De aceea, cererea de resurse naturale din țările din Asia, inclusiv China și India, influențează în mod semnificativ cursul de schimb al dolarului australian. La fel ca dolarul canadian, dolarul australian este strâns legat de prețurile materiilor prime și este considerat anticiclic, apreciindu-se în vremuri rele și depreciindu-se în vremuri bune. Poziția geografică a țării este favorabilă pentru a satisface nevoile țărilor asiatice vecine, aflate în creștere rapidă. În cele din urmă, politica guvernamentală asigură un guvern și o economie stabilă, în timp ce instituția responsabilă cu controlul monedei țării, Banca de Rezervă a Australiei (RBA), este o instituție destul de conservatoare care nu agreează intervenționismul, un control puternic al inflației și, în general, rate ridicate ale dobânzii.

Dolarul canadian

Prescurtat CAD, dolarul canadian este a șaptea cea mai deținută monedă. Se diferențiază de monedele menționate anterior, deoarece economia Canadei se situează mai jos pe lista principalelor economii ale lumii. În ciuda acestui fapt, țara se situează pe primul loc în topul exportatorilor din lume. La fel ca Australia, moneda Canadei este considerată o monedă de bază. Exporturile sale de petrol, produse din lemn și minerale sunt considerabile, iar performanța dolarului canadian este strâns legată de evoluția prețurilor materiilor prime. În plus, ca urmare a legăturilor strânse dintre economia canadiană și cea americană, tranzacționarea dolarilor canadieni implică urmărirea atentă a evenimentelor din Statele Unite.

Moneda uitată

În ciuda ponderii sale colosale în economia mondială, moneda chineză nu este considerată o monedă globală importantă. Dintr-o serie de motive politice și economice, inclusiv renunțarea la controlul monedei prin flotarea liberă a acesteia și gestionarea deficitului comercial, printre altele, China trebuie să pună în aplicare reforme în sistemele sale monetare, valutare și financiare. Cu toate acestea, s-a alăturat recent dolarului american, euro, yenului și lirei britanice într-un coș valutar al FMI. China poate fi o mega putere, dar moneda sa încă are o greutate redusă pe scena mondială.

Citirea schimburilor valutare

Monedele sunt identificate prin coduri de trei litere stabilite de Organizația Internațională de Standardizare (ISO). Cele mai multe sunt de obicei abreviate utilizând numele țării și numele monedei, deși pot exista excepții de la această regulă, cum ar fi euro (EUR) și cazul particular al monedei chineze. Renminbi este abreviat CNY atunci când este tranzacționat în China continentală și CNH atunci când este tranzacționat în afara Chinei continentale.

Deoarece schimbul valutar implică cumpărarea și/sau vânzarea unei monede, aceasta trebuie să se facă în mod necesar în perechi. Ordinea monedelor din pereche este important de înțeles. Atunci când cumpărați o monedă, prima monedă a perechii (numită și moneda de bază) este cea achiziționată, în timp ce a doua monedă (sau moneda de cotație) este cea care este vândută. De exemplu, dacă cumpărați EUR/USD, cumpărați euro și vindeți dolari americani.

După cum veți observa atunci când vizualizați prețurile valutelor, cele mai multe au un preț care conține patru puncte zecimale. Un pip, sau punct procentual, este cea mai mică mișcare de preț posibilă pe piața valutară. Perechile valutare tind să aibă un preț cu patru zecimale, un pip referindu-se la al patrulea punct zecimal. În timp ce prețul de ofertă se referă la cel mai mare preț pe care este dispus un cumpărător să îl plătească, prețul cerut reprezintă cel mai mic preț la care este dispus vânzătorul să vândă. Diferența dintre cele două se numește spread. În funcție de monedele implicate, de ora din zi și de diverși factori macroeconomici, diferența dintre cele două prețuri se poate restrânge sau extinde.

Alte două concepte frecvent întâlnite în lumea valutară sunt pozițiile lungi și pozițiile scurte. A avea o poziție lungă sau scurtă pe piața valutară înseamnă a paria dacă perechea valutară va crește sau va scădea în valoare. Într-o poziție lungă, brokerul se așteaptă ca moneda să crească în valoare, în timp ce o poziție scurtă este, în esență, opusul - brokerul se așteaptă ca prețul să scadă.

Tipuri de tranzacții

Monedele pot fi schimbate instantaneu, însă pot exista și cazuri în care factorul timp intră în joc. Fluctuațiile valutare afectează lumea comerțului în multe feluri și pot avea un impact important asupra unei companii. Modificările cursurilor valutare au un impact atât asupra costurilor livrărilor plătite de companii, cât și asupra atractivității produselor și serviciilor pe care o companie le vinde în străinătate, motiv pentru care alegerea momentului în care efectuează plăți internaționale pe baza cursului de schimb poate ajuta firmele să economisească bani.

Un cumpărător de valută poate alege din mai multe opțiuni, în funcție de momentul plății transfrontaliere. Prețul curent al pieței pentru schimbul unei monede cu alta se numește curs de schimb la vedere (spot). În aceste cazuri, tranzacția poate avea loc aproape imediat, cu o dată standard de livrare de două zile lucrătoare.

Fluctuațiile valutare în timp pot avea un impact asupra veniturilor și cheltuielilor unei companii, obligând-o să întreprindă acțiuni pentru amortizarea riscului. Se pot lua măsuri pentru a evita astfel de surprize, prin mijloace de acoperire a riscurilor (hedging). Acoperirea riscurilor implică încheierea de contracte pentru a asigura o protecție financiară împotriva schimbărilor neașteptate, preconizate, precum și a celor anticipate, cu scopul de a aborda volatilitatea monedei. O opțiune utilizată în mod obișnuit în rândul companiilor este de a semna un așa-numit contract forward, care constă în blocarea unui curs de schimb astăzi pentru o tranzacție la o anumită dată viitoare sau într-un interval de date. Contractele forward sunt contracte private care pot fi personalizate, încheiate între client și bancă sau furnizorul nebancar. Principalul lor avantaj constă în faptul că evită riscul fluctuațiilor valutare, permițând companiilor să opereze pe principiul „cumpără acum, plătește mai târziu” și oferă certitudine cu privire la impactul plăților internaționale asupra costurilor.

Plăți în mai multe valute

Efectuarea plăților internaționale are un cost. Toate băncile aplică comisioane de transfer și toate își stabilesc propriile cursuri valutare. Aceste comisioane pot crește rapid. Includ, de obicei, o taxă fixă pentru transferul de bani, precum și o taxă bazată pe suma de bani transferată. În plus, cursurile valutare pot varia în funcție de moneda în care sunt convertiți banii și pot exista taxe suplimentare pentru transmiterea mai rapidă a banilor.

Dincolo de taxele de transfer internaționale standard, este, de asemenea, important să știm că în mod obișnuit se aplică marje la cursurile de schimb zilnice. Această marjă reprezintă diferența dintre cursul de schimb mediu al pieței, cu alte cuvinte punctul de mijloc dintre prețurile de cumpărare și de vânzare a două monede, și cursul de schimb oferit de bancă sau de serviciul de schimb valutar. Deoarece cursurile de schimb se modifică în fiecare secundă, băncile și serviciile de schimb valutar aplică o marjă de profit și se protejează de fluctuațiile cursurilor. Unele bănci taxează și beneficiarul plății internaționale. Acest lucru poate crea probleme companiilor, motiv pentru care este important să știm cum pot fi plătite și decontate aceste taxe. Există trei opțiuni diferite de facturare dintre care puteți alege atunci când efectuați plăți internaționale: BEN, SHA, OUR.

Având în vedere multitudinea de valute, conturi bancare și plăți transfrontaliere care au loc în fiecare zi în lume, a trebuit să se pună în aplicare un sistem pentru ca plățile internaționale să fie efectuate în siguranță între conturile potrivite. Indiferent de banca sau furnizorul de servicii bancare utilizat pentru a transfera bani în străinătate, va trebui să furnizați anumite detalii pentru a identifica cele două conturi bancare care vor lua parte la tranzacție. În funcție de țările în care se află aceste conturi, vi se va cere să transmiteți ceea ce se numește un cod IBAN sau un cod SWIFT.

Ținerea pasului cu piața valutară

Deoarece cursurile valutare joacă un rol atât de important în costul livrărilor și atractivitatea produselor și serviciilor vândute și, prin extensie, asupra veniturilor unei companii, este esențial ca orice companie care operează la nivel internațional să țină pasul cu evenimentele mondiale care ar putea avea un impact asupra schimbărilor valutare, să învețe să citească datele și să anticipeze fluctuațiile valutare. Companiile de succes înțeleg că adoptarea unei strategii puternice de plată, care să se potrivească modelului lor de afaceri, poate contribui mult la reducerea costurilor de conversie valutară și a riscurilor cursului de schimb, maximizând în același timp randamentele. Dincolo de nivelul macroeconomic, costurile mari și timpii lungi de tranzacționare și procesare afectează lumea bancară și reprezintă un punct sensibil pentru companiile de toate dimensiunile. Ca urmare, lumea fintech intervine pentru a răspunde mai bine nevoilor companiilor, iar tendințele de plată B2B evoluează. Contactați experții noștri astăzi, pentru a vă optimiza strategia privind plățile internaționale sau pentru a vă înscrie la newsletter-ul nostru [lunar/săptămânal?] și pentru a începe să utilizați fluctuațiile valutare în avantajul companiei dvs.