Internaționalizarea Renminbi: drumul Chinei către o monedă globală?

China face de ani de zile tot ce îi stă în putere pentru a prinde din urmă Statele Unite în cursa pentru titlul de cea mai mare economie din lume. În încercarea de a reduce dependența de dolarul american (USD) și de a-și afirma influența asupra comerțului și finanțelor, China a făcut eforturi mari pentru a crește utilizarea internațională a monedei sale, renminbi (RMB). Analizăm eforturile depuse pentru a-și spori poziția globală, precum și obstacolele care încă se află în calea Beijingului.

Cu toate că China este a doua cea mai mare economie din lume în funcție de PIB și cel mai mare exportator mondial, moneda sa nu are încă importanță globală. De altfel, nu se numără printre cele mai tranzacționate monede din lume. Poziția sa pe piața forex nu este deloc spectaculoasă. Potrivit unui studiu realizat de BRI și FMI, cota monedei pe piața valutară internațională este de numai 4,3%. De fapt, această imagine este chiar prea roz, pentru că trebuie să luați în considerare principiul dublei contabilizări, deoarece în fiecare tranzacție sunt implicate două monede. Cota de piață a dolarului în acest sens se situează în prezent la 88,3% și rămâne de departe cea mai importantă monedă de rezervă din lume.

Descrisă de fostul președinte francez Valéry Giscard d'Estaing drept un „privilegiu exorbitant”, poziția dominantă a dolarului ca monedă comercială și de rezervă globală oferă Statelor Unite beneficii multiple, de la costuri mai mici ale îndatorării și risc valutar redus, până la practic nicio amenințare a unei crize a balanței de plăți. Promovând renminbi ca monedă globală pentru comerț, investiții și rezerve valutare, China își propune să profite de unele dintre aceste avantaje, sporindu-și în același timp autonomia politicii economice.

Însă drumul spre internaționalizare este lung, în special pentru o monedă și o economie reglementate puternic, precum în cazul Chinei. Cu controale stricte asupra fluxurilor transfrontaliere de capital și reglementări oneroase, țara are mult de tras pentru a-și realiza ambițiile în materie de monedă mondială. După ce a lansat mai multe inițiative recente pentru a stimula internaționalizarea, China și-a făcut totuși cunoscute intențiile. Însă cât succes au avut acestea până acum?

De ce se concentrează China pe internaționalizarea RMB?

Continuarea internaționalizării renminbi este un beneficiu evident pentru China, atât din punct de vedere politic, cât și economic. Deși aflată în planuri de ceva timp, eforturile s-au intensificat de la criza financiară din 2008, care a expus dependența multor țări de dolar. Dar ce a determinat acest impuls pentru internaționalizare?

Capcana dolarului

În ciuda volumelor comerciale imense ale Chinei, renminbi reprezintă încă doar 2% din plățile globale, este implicat în aproximativ 4% din tranzacțiile valutare la nivel internațional și reprezintă aproximativ 2% din rezervele valutare la nivel global. În schimb, dolarul american deține o cotă de 40% din plățile globale, 61% din rezervele valutare oficiale și este implicat în peste 88% din tranzacțiile valutare. Într-un sistem monetar internațional (IMS) extrem de asimetric, dolarul este încă, de departe, moneda globală dominantă atunci când vine vorba de investiții, facturare și rezerve.

Acest lucru a dus la un fenomen cunoscut sub numele de „capcana dolarului”, prin care țările și zonele valutare se bazează prea mult pe cursul de schimb al dolarului, băncile centrale gestionându-și politica monetară națională în conformitate cu Fed. Chiar și în prezent, China menține o politică de „legare de tip crawl” la moneda americană. O proporție importantă din pasivele și rezervele sale valutare sunt exprimate în USD, în timp ce activele sale sunt exprimate în principal în RMB. Prin urmare, deprecierea dolarului poate avea un impact negativ semnificativ asupra Chinei. Acest lucru a ieșit în evidență în timpul crizei financiare din 2008 și a „crizei creditelor” care a urmat, când oferta de dolari era redusă, înainte ca valoarea sa să scadă ca urmare a politicilor de relaxare cantitativă.

În 2009, guvernatorul de atunci al Băncii Populare a Chinei, Zhou Xiaochuan, a lansat un atac indirect la dominația dolarului, invocând necesitatea unei „monede internaționale de rezervă” pentru a „asigura stabilitatea financiară globală”. El a făcut aluzie la ideea unei monede de rezervă super-suverane, independentă „de condițiile economice și (de) interesele suverane ale oricărei țări”. O monedă de rezervă super-suverană, compusă dintr-un coș al principalelor monede ale lumii (fiecare ponderată în funcție de cota PIB), este cu siguranță o perspectivă tentantă pentru China, dar rămâne deocamdată o himeră. Din acest motiv, obiectivul țării este să asigure o mai mare utilizare a monedei renminbi la nivel internațional, accelerat odată cu lansarea renminbi-ului offshore (CNH).

Extinderea influenței Beijingului

Comentând creșterea tensiunilor geopolitice în urma pandemiei de Covid-19 din 2020, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a remarcat că ascensiunea Chinei creează o schimbare fundamentală în „echilibrul global de putere, încingând cursa pentru supremația economică și tehnologică”. Într-adevăr, nu este un secret faptul că în ultimii treizeci de ani ascensiunea meteorică a Chinei drept centru de putere economică, militară și tehnologică a fost pur și simplu uluitoare. După ce a dezvoltat o capacitate de producție nelimitată și și-a intensificat considerabil modernizarea militară și inovațiile tehnologice, Beijingul vede insignifianța monetară relativă a țării drept un neajuns important.

Dincolo de o extindere a influenței politice a țării, o utilizare mai extinsă a monedei renminbi ar oferi Chinei beneficiul unor costuri reduse în comerțul transfrontalier și al unei reduceri semnificative a riscului valutar. Având în vedere volumul mare de bunuri globale care circulă prin China, dar sunt facturate în USD, acest lucru în sine ar reprezenta o îmbunătățire considerabilă a poziției țării în comerțul internațional. În plus, capacitatea de a acumula un senioraj valutar mai mare (venituri din emisiunea de bani) și de a împrumuta cantități mari din străinătate, atât ieftin, cât și în propria monedă, ar fi un mare beneficiu strategic pentru economia chineză. Acestea fiind spuse, controlul capitalului, convertibilitatea limitată a RMB și un sector financiar care nu este încă matur sunt încă obstacole importante pentru viitor. Acest lucru lansează în mod inevitabil întrebarea: cât de departe este dispus să meargă Beijingul?

Cum urmărește China internaționalizarea RMB?

Pentru a stabili renminbi ca o monedă internațională importantă pentru investiții, facturare și rezerve valutare, China a întreprins o serie de inițiative impresionante în ultimul deceniu.

Ca parte a celui de-al 13-lea plan cincinal al țării, adoptat de Congresul Național al Poporului pentru perioada 2016-2020, comitetul permanent al Biroului Politic al Chinei și-a prezentat în mod explicit ambițiile valutare, angajându-se să „promoveze în mod constant internaționalizarea RMB și să obțină globalizarea capitalului RMB”. În linii mari, eforturile ulterioare ale Chinei au constat în transformarea monedei renminbi nu numai într-un mediu credibil de schimb – încercând să o stabilească ferm drept monedă comercială globală pentru bunuri și servicii – ci și prin consolidarea poziției sale drept depozit de valoare. Acest lucru înseamnă că renminbi devine o adevărată monedă de investiții pentru achiziționarea de active, precum și o monedă de rezervă valutară care asigură o alternativă la dolar.

Pentru a atinge aceste obiective, China va trebui:

• să își relaxeze controlul capitalului;
• să permită o convertibilitate mai mare a monedei;
• să își reformeze sectorul financiar.

Țara a făcut niște pași impresionanți în aceste domenii, dar va fi nevoie de mai mult pentru ca renminbi să se ridice la o poziție monetară care să reflecte statutul economic mai larg al Chinei. Ce a făcut guvernul chinez pentru a-și continua obiectivele de internaționalizare ale RMB până în prezent?

Acțiuni concrete întreprinse de China:

1.  Acorduri de swap valutar

• Acestea stimulează lichiditatea monedei, oferind altor țări sau zone valutare acces la aceasta.
• Reduc efectele fluctuațiilor cursului de schimb.
• China a semnat acorduri de swap valutar cu peste 36 de bănci centrale în ultimii zece ani.

2. Tranzacționarea offshore

• Începând din 2009, China a facilitat, de asemenea, decontarea tranzacțiilor comerciale în renminbi, sau „renminbi offshore” (CNH), în urma succesului unei inițiative-pilot limitate.
• Acest lucru a dus la înființarea de centre de compensare în afara continentului, stimulând în mod semnificativ decontarea tranzacțiilor comerciale transfrontaliere ale Chinei.
• Acest succes trebuie temperat de faptul că aproape trei sferturi dintre tranzacțiile offshore în renminbi au loc în Hong Kong, cu legăturile sale puternice cu China continentală.

3. Includerea în coșul DST al FMI

• Sporindu-și profilul de monedă de rezervă, renminbi a fost, de asemenea, inclus în coșul FMI privind drepturile speciale de tragere (DST) în 2016, alături de dolar, euro, yen și lira sterlină.
• FMI menține DST ca o completare a rezervelor valutare ale membrilor, acționând ca un mijloc de creștere a nivelurilor de lichiditate în economia globală în perioade de deficit.
• Includerea în DST depinde de două criterii: volume mari de export și o monedă „liber utilizabilă”, cu multe dintre reformele recente ale Chinei menite să satisfacă al doilea criteriu.

4. Obligațiuni denominate în RMB

• Cunoscute și sub numele de „obligațiuni dim sum”, China a permis ca acestea să fie achiziționate în afara Chinei continentale, unde sunt supuse unui număr mai mic de restricții.
• Emise în principal în Hong Kong, obligațiunile dim sum permit investitorilor străini să achiziționeze active denominate în RMB, evitând în același timp controlul chinez al capitalului.
• Investitorii interesați să dețină datorii în renminbi pot beneficia de această funcție, care a cunoscut o creștere a interesului de la introducerea sa

5. Investiții străine directe 

• Începând din 2011, China a liberalizat investițiile străine directe (ISD) în renminbi sau yuani offshore obținuți în mod legal (CNH).
• Legea actualizată privind investițiile străine din 2020 a relaxat și mai mult procedurile, în special scurtând „lista negativă” a industriilor considerate restricționate sau interzise.
• Remiterile transfrontaliere efectuate de „companii de investiții străine” (FIE) au fost, de asemenea, relaxate în continuare, investitorii străini putând trimite în afara Chinei sume în RMB sau în valută străină după bunul plac.

6. Zonele de liber schimb (FTZ)

• Începând cu Shanghai, în 2013, China a acordat prioritate creării de zone de liber schimb, provinciile Guangdong, Tianjin și Fujian fiind alese drept loc al proiectului-pilot FTZ.
• Concepute pentru a atrage investiții străine, în special prin reglementări relaxate în jurisdicția respectivă, FTZ-urile din China oferă avantaje precum importuri și exporturi scutite de taxe vamale.
• Dincolo de stimularea comerțului exterior, FTZ-urile sunt utilizate pentru testarea reformelor mai ample în domenii precum efectuarea formalităților vamale și decontarea valutară.

În plus, China a continuat internaționalizarea RMB prin instituirea sistemului său de plăți interbancare transfrontaliere (CIPS), înființat în 2015 ca alternativă la rețeaua SWIFT omniprezentă. Infrastructura de procesare a plăților a înregistrat o creștere de aproape 80% a volumelor între 2017 și 2019, aproximativ 26 de trilioane RMB fiind gestionate direct prin intermediul acesteia. Deloc surprinzător, utilizarea sa a explodat în țările direct implicate în Inițiativa „Belt and Road” (BRI) a Chinei, un angajament major de politică externă și infrastructură, care urmează calea drumului istoric al mătăsii. BRI reprezintă un exercițiu de „soft power”, care încearcă să consolideze în continuare poziția Chinei pe scena internațională. Creșterea semnificativă a utilizării tranzacționale transfrontaliere a RMB în țările implicate în inițiativă ar fi o binefacere majoră pentru Beijing. În mod similar, Parteneriatul Economic Regional Cuprinzător (RCEP), ratificat recent, reprezintă o șansă unică pentru China de a deveni lider în ceea ce privește politica comercială multilaterală, fără a stârni tensiuni din partea altor puteri economice importante. Acordul formează un nou bloc comercial între China și paisprezece națiuni, care includ țările ASEAN, precum și Australia și Noua Zeelandă. Este încă o oportunitate pentru China de a promova poziția RMB în comerțul internațional, având în vedere proiectele importante de investiții cărora acordul le va da naștere în mod inevitabil.

Cât succes au avut eforturile de internaționalizare?

Pentru a mări „dimensiunea pieței” și a cimenta ferm statutul renminbi drept monedă favorabilă pentru facturare, investiții și rezerve valutare, China mai are mult de lucru. Va fi necesară continuarea liberalizării controlului capitalului, convertibilitate mai bună și reforme mai ample ale sectorului financiar. Dar ce impact au avut deja reformele recente? Și ce blocaje potențiale ar putea apărea în viitor?

Potrivit Sondajului Trienal al Băncii Centrale privind piețele valutare globale, publicat de Banca Reglementelor Internaționale (BRI) în 2019, RMB reprezintă în continuare doar aproximativ 4,3% dintre operațiunile valutare la nivel mondial, o cifră relativ scăzută. Acestea fiind spuse, moneda Chinei a reprezentat mai puțin de 1% în 2010, ceea ce sugerează că eforturile recente de internaționalizare au câștigat o tracțiune considerabilă. În mod similar, în timp ce renminbi reprezintă doar 2% din rezervele valutare în prezent, previziunile optimiste anticipează că acest număr ar putea ajunge între 10% și 20% până în 2030, pe măsură ce moneda câștigă mai mult teren pe piața valutară. În ceea ce privește soluționarea comerțului internațional, progresele au fost și mai impresionante. În 2009, procentul comerțului exterior chinez efectuat prin RMB a fost neglijabil. Până în 2015, procentul depășise deja 15 %.

Dar, în ciuda atenției atrase de proiectele de infrastructură și de acordurile comerciale internaționale, China ar putea fi nevoită să dedice o cantitate bună de energie blocajelor de natură mai fundamentală. Mai presus de toate, practica țării de a controla strict capitalul împiedică dezvoltarea pieței financiare, precum și utilizarea pe scară largă a monedei renminbi dincolo de granițele Chinei. Liberalizarea acestor controale ar ușura fluxurile de capital către și dinspre China, dar ar duce, de asemenea, la o mai mare instabilitate financiară și volatilitate, pe care, după cum a arătat istoria recentă, autoritățile chineze nu sunt încă pregătite să le accepte. În august 2015, de exemplu, când China a devalorizat moneda renminbi, țara a implementat rapid controale stricte ale capitalului pentru a preveni orice risc de ieșire de capital la scară largă. Deși a reușit să atingă acest obiectiv, măsura a dat o lovitură considerabilă încrederii internaționale în moneda chineză, iar efectul a fost o reducere semnificativă a tranzacționării transfrontaliere a RMB. De la un nivel record de 2,09 trilioane RMB în 2015, decontarea comercială internațională în RMB a scăzut ulterior la 994 de miliarde în primul trimestru al anului 2017. Cu toate acestea, schimbările incrementale par să continue, deoarece mulți analiști consideră că sistemul financiar chinez nu este încă suficient de matur pentru reforme radicale în domeniul controlului capitalului.

Se poate argumenta că preocupările mai periferice cu privire la dezvoltarea internațională a monedei renminbi includ aspecte precum antagonismele geopolitice care s-au acumulat recent. Riscul reputațional și imaginea RMB drept monedă alternativă stabilă și fiabilă ar putea fi afectate de tensiunile în curs din regiune. Acest lucru are o importanță deosebită, având în vedere faptul că progresele recente ale tranzacțiilor comerciale exprimate în RMB au fost concentrate, în mare măsură, în Asia și în țările strâns asociate cu inițiativa BRI. Imaginea Chinei în străinătate este crucială, iar posibilele tensiuni se pot dovedi dăunătoare pentru internaționalizarea rapidă a RMB. În aceeași ordine de idei, rămâne neclar dacă disputa teritorială din Marea Chinei de Sud sau tensiunile recurente de-a lungul graniței cu India vor avea un impact direct asupra investițiilor sau asupra tranzacționării comerciale în RMB în mod semnificativ de-a lungul timpului.

În ciuda îngrijorărilor anumitor analiști cu privire la o încetinire a creșterii economice pe măsură ce China progresează spre obiectivul său de a deveni o societate „moderat prosperă”, creșterea economică a țării va trebui să fie puternică în următorii zece ani. Utilizarea sporită a monedei renminbi la nivel internațional ar trebui să coincidă cu acest lucru, deoarece devine o monedă din ce în ce mai semnificativă pentru investiții, facturare și rezerve valutare în afara Chinei continentale.

China a depus eforturi considerabile pentru a extinde utilizarea renminbi în ultimii ani, începând cu crearea monedei renminbi offshore (CNH). Eforturile de a spori interacțiunea externă utilizând renminbi în tranzacțiile comerciale, de la emiterea de obligațiuni dim sum până la înființarea de FTZ-uri, au obținut rezultate inițiale impresionante, în timp ce inițiativele multilaterale în curs de desfășurare, cum ar fi RCEP sau inițiativa Belt and Road, reprezintă o șansă pentru țară de a promova utilizarea renminbi într-un mod fără precedent. Cu toate acestea, un sistem financiar insuficient de matur, restricțiile continue de control al capitalului, limitările privind convertibilitatea RMB și problemele din întreaga țară și imaginea monedei împiedică procesul de internaționalizare.