Care sunt monedele emergente cărora trebuie să le acordați atenție în Asia?

Economiile emergente din Asia prezintă o serie de oportunități pentru afaceri. Și pe piața valutară, unele țări și monede asiatice fac obiectul unui interes în creștere. În acest articol, analizăm patru monede din regiune, yuanul chinezesc (CNY/CNH), dolarul din Hong Kong (HKD), bahtul thailandez (THB) și dolarul singaporez (SGD).

În momentul în care a intrat în circulație pentru prima dată în 2002, 12 țări europene au adoptat euro ca monedă națională. Dintr-o singură mișcare, o mare parte dintre oportunitățile de schimb valutar pur și simplu s-au evaporat. În 2015, Lituania a devenit a 19-a țară care a adoptat moneda unică și se preconizează că alte state membre ale UE îi vor urma exemplul în următorii ani.

După eliminarea acestor monede europene, jucătorii de pe piața valutară și-au îndreptat rapid atenția în altă parte. Piețele emergente din Asia au fost aproape instantaneu percepute ca teren fertil pentru tranzacționarea valutară.

Dar acest lucru ridică întrebarea: care monede asiatice sunt cele mai urmărite de piața valutară? Ce țări emergente sau zone valutare din Asia prezintă în acest moment cele mai bune oportunități pentru afaceri?

Prezentarea noastră generală a monedelor din China, Hong Kong, Thailanda și Singapore vă va ajuta să înțelegeți mai bine factorii care le afectează cursurile de schimb, precum și evoluțiile care ar putea avea un impact asupra economiilor țărilor respective.

Moneda chineză: renminbi (RMB) sau yuan (CNY/CNH)

• Moneda chineză este prezentă sub trei forme: renminbi (RMB), yuanul „onshore” sau pentru comerț interior (CNY) și yuanul „offshore” sau pentru tranzacționare în afara țării (CNH).
• Banca Populară Chineză a optat pentru un regim de curs de schimb flotant dirijat, adesea criticat în străinătate din cauza subevaluării percepute a yuanului.
• În timp ce economia Chinei reprezintă 10% din comerțul mondial, mai puțin de 2% dintre plățile internaționale sunt efectuate în yuani.

Moneda chineză, cunoscută sub numele de renminbi (RMB) sau yuan (CNY/CNH), prezintă o serie de particularități.

Renminbi (RMB) este moneda oficială a Chinei, în timp ce yuanul (CNY/CNH) reprezintă unitatea de cont a acestei monede.

Un yuan, două sisteme, de la „onshore” la „offshore”

Există o diferență între yuanul onshore (CNY) și yuanul offshore (CNH).

Yuanul onshore (CNY) nu poate fi convertit în mod liber și este folosit aproape exclusiv în China continentală.

Yuanul offshore (CNH), lansat de Autoritatea Monetară din Hong Kong (HKMA) în 2010, este versiunea convertibilă a monedei chineze și este tranzacționat în afara granițelor Chinei. Un avantaj notabil pe care îl prezintă pentru companiile non-chineze este posibilitatea de a plăti furnizorilor locali taxele de achiziție direct în yuani.

Dar cum gestionează Banca Populară Chineză moneda complexă a țării?

Regimul cursului de schimb flotant dirijat

O altă particularitate a monedei chineze este politica intervenționistă a băncii centrale a țării, Banca Populară Chineză.

Yuanul este ținut sub supravegherea strictă a acestei instituții, care optează pentru un regim de curs de schimb flotant dirijat. Acest sistem este mai planificat, sau dirijist, decât regimul flotant (sau flexibil) al cursului de schimb(what's the diff) adoptat de majoritatea țărilor dezvoltate.

Cum funcționează acest sistem al cursului de schimb?

• Cursul de schimb al yuanului onshore (CNY) este legat de un coș de valute, a cărui compoziție este ținută secretă.
• Banca centrală a Chinei comunică un curs de schimb „dorit” operatorilor specializați de pe piața valutară, care acționează în consecință, permițând atingerea acestui curs.
• Prin urmare, mișcările cursului de schimb sunt manipulate astfel încât yuanul (CNY) să poată atinge un curs de schimb țintă specificat

În timp ce acest model este avantajos în special pentru exporturile chineze, percepția larg răspândită a subevaluării yuanului este adesea acuzată pentru anumite disparități globale, inclusiv pentru deficitul comercial considerabil al SUA în relație cu China.

În schimb, yuanul offshore (CNH) fluctuează în funcție de cererea și oferta privată de pe piața valutară.

În 2019, yuanul a reprezentat doar 1,23% din rezervele valutare globale, dar a fost a opta cea mai tranzacționată monedă de pe piața valutară. Având în vedere impactul țării în comerțul internațional, nu este de mirare că China face tot posibilul pentru a-și afirma influența în acest domeniu și pentru a spori utilizarea globală a monedei sale.

Dolarul Hong Kong (HKD)

• Dolarul Hong Kong (HKD) este perceput ca fiind deosebit de stabil datorită sistemului de consiliu monetar în vigoare, precum și a cursului de schimb fix față de dolarul american (USD).
• Tensiunile cu Beijingul au atras o oarecare atenție pe piața valutară în ultimii ani.

Dolarul Hong Kong este o monedă deosebit de stabilă, administrată de consiliul monetar al Autorității Monetare din Hong Kong (HKMA). Dolarul Hong Kong funcționează sub această configurație din 1983, când a fost înființat pentru prima dată sistemul de curs de schimb fixat al HKMA (LERS).

Dar care este rolul consiliului monetar?

Scopul principal al unui consiliu monetar este de a menține cursul de schimb al unei monede locale (în acest caz, dolarul Hong Kong) legat de o „monedă ancoră” străină (în acest caz, dolarul american).

Caracteristicile unui consiliu monetar:

• Spre deosebire de o bancă centrală, un consiliu monetar tinde să nu intervină direct pe piața valutară, pentru a minimiza impactul negativ al șocurilor economice.
• Trebuie să urmeze politica monetară pusă în aplicare de banca centrală asociată cu moneda ancoră, în acest caz Rezerva Federală a SUA.
• Este obligat să dețină rezerve semnificative ale monedei ancoră, care trebuie să rămână întotdeauna egale sau să depășească valoarea monedei naționale pe care o emite.

Începând din anii 2000, consiliul monetar din Hong Kong a fost obligat să mențină un curs de schimb cuprins între 7,7500 HKD și 7,8500 HKD pentru 1 USD. Când valoarea dolarului Hong Kong scade, obligațiile de fixare forțează HKMA să vândă dolari americani și să cumpere dolari Hong Kong pentru a menține un curs de schimb constant.

Prin urmare, de ce statut beneficiază dolarul din Hong Kong astăzi?

Dolarul Hong Kong astăzi

Potrivit cifrelor oficiale ale Băncii Reglementelor Internaționale (BRI), între 2016 și 2019, dolarul din Hong Kong a urcat de pe locul 14 pe locul 9 în clasamentul celor mai tranzacționate valute. Această creștere considerabilă a volumului pe o perioadă scurtă de timp se datorează probabil incertitudinii politice actuale din Hong Kong și tensiunilor reînnoite cu Beijingul.

Volatilitatea crescută a dus la o serie de mișcări pe piața valutară în ultima perioadă.

Bahtul thailandez  (THB)

• Deși a fost afectată în mod deosebit de criza financiară asiatică din anii 1990, Thailanda se bucură acum de o stabilitate economică relativ ridicată în regiune.
• Bahtul thailandez (THB) este considerat o monedă nelichidă, fiind relativ scump să schimbi bahți în alte valute.

Potrivit SWIFT, bahtul thailandez a fost a noua cea mai utilizată monedă în plățile internaționale în 2019. Banca centrală a regatului, Banca Thailandei, este responsabilă pentru emiterea acesteia.

Fidel statutului său de „monedă exotică”, bahtul thailandez este considerat nelichid. Acest lucru înseamnă că volumul său de tranzacționare este relativ scăzut și poate fi volatil.

Într-adevăr, potrivit Băncii Reglementelor Internaționale (BRI), în 2016 bahtul thailandez s-a clasat pe locul 23 în topul celor mai tranzacționate monede din lume, ca urmare, în parte, a unei diferențe mari între cerere și ofertă.

Deci, care a fost rolul Thailandei în criza financiară asiatică?

Criza financiară asiatică din anii 1990

Bahtul thailandez a fost în centrul crizei financiare asiatice din 1997, când Banca Thailandei, pe atunci lipsită de suficiente rezerve valutare, a fost forțată să înceteze să mai fixeze cursul bahtului thailandez la dolarul american.

Devalorizarea în masă care a urmat a avut trei efecte principale:

• Ieșiri de capital extinse.
• Un val de falimente în Thailanda, unde, până atunci, a fost o practică obișnuită ca companiile să se împrumute în dolari americani și să primească plăți în bahți thailandezi.
• Un efect de bulgăre în regiune, cu consecințe economice grave.

Dar ce s-a întâmplat de atunci?

Revenirea economiei thailandeze

Economia thailandeză și-a revenit în urma zilelor crizei anilor 1990, iar țara și-a continuat dezvoltarea, deși creșterea a încetinit oarecum în ultimii ani. Potrivit Băncii Mondiale, PIB-ul thailandez a crescut cu o rată anuală de 5% între 1999 și 2005. Însă această cifră a scăzut la 3,5% pe an între 2005 și 2015.

Cu toate acestea, bahtul thailandez atrage din ce în ce mai mult atenția pieței valutare, deoarece economia țării, care este foarte orientată spre turism și exporturi (acestea din urmă reprezentând 66% din PIB-ul Thailandei), a devenit una dintre cele mai stabile din regiune.

În comparație cu Malaysia vecină, Thailanda este semnificativ mai puțin dependentă de comerțul cu mărfuri și petrol, ceea ce înseamnă că stabilitatea nu este afectată negativ atunci când prețurile petrolului sunt scăzute.

Dolarul singaporez (SGD)

• Considerată de mult timp cea mai stabilă economie din regiune, Singapore beneficiază de o monedă lichidă, dolarul singaporez (SGD).
• Performanța economică a statului Singapore și cursul de schimb al dolarului singaporez depind în mare măsură de investițiile străine directe și de prețul petrolului.

Fiind un nod financiar internațional cu un regim fiscal atractiv, Singapore se mândrește cu o monedă națională relativ tânără, dolarul singaporez (SGD). Dolarul singaporez se bucură de un nivel ridicat de lichiditate. Potrivit Băncii Reglementelor Internaționale (BRI), a fost a 14-a cea mai tranzacționată monedă de pe piața valutară în 2019. Potrivit SWIFT, a fost a 10-a cea mai importantă monedă din lume în ceea ce privește volumul plăților internaționale pentru același an.

Dolarul singaporez, atunci și acum

În urma acordului de independență semnat între Singapore și Malaysia în 1965, uniunea monetară dintre cele două țări și Brunei a luat sfârșit. Statul insular Singapore a început astfel să emită propria monedă. Inițial raportat la lira sterlină a Marii Britanii (GBP), dolarul singaporez a fost apoi pentru scurt timp raportat la dolarul american, iar ulterior a fost raportat la un coș de valute între 1973 și 1985.

Începând cu anii 1980, a plutit mai mult sau mai puțin liber pe piața valutară, dar rămâne supus unei benzi de fluctuație stricte, într-un interval ținut secret de Autoritatea Monetară din Singapore (MAS).

Singapore, o economie bazată pe înalta tehnologie

Economia statului Singapore este foarte dezvoltată și foarte concentrată pe exporturile de înaltă tehnologie, cum ar fi produsele chimice și electronicele. Poziția geografică strategică a țării, între oceanul Indian și oceanul Pacific, alături de activitățile sale portuare extinse, fac din Singapore un nod important pentru industria de rafinare a petrolului, printre altele.

Investițiile străine directe – o piatră de temelie a economiei locale – sunt stimulate printr-o politică fiscală atractivă, precum și printr-un sector terțiar foarte specializat, în special în domeniul bancar și al serviciilor de gestionare a averilor.

Având în vedere suprafața limitată a terenurilor arabile disponibile, performanța economiei singaporeze și cursul de schimb al dolarului singaporez depind în mare măsură de valoarea materiilor prime și a resurselor naturale, care sunt importate în cantități mari pentru a fabrica produse pentru export.

Timp de mai mulți ani și, în special, de la eliminarea a numeroase monede europene odată cu sosirea monedei unice în 2002, piața valutară a manifestat un interes crescut pentru economiile asiatice emergente și monedele acestora. Acest lucru este valabil mai ales pentru yuanul chinezesc (CNY), dolarul Hong Kong (HKD), bahtul thailandez (THB) și dolarul singaporez (SGD).

Cazul yuanului este complex, în special datorită tranzacționării sale limitate în afara țării, subevaluării percepute și regimului unic al cursului de schimb al Chinei. Dolarul din Hong Kong, care rămâne legat de dolarul american (USD), este considerat una dintre cele mai lichide și stabile monede din regiune. În ceea ce privește Thailanda, chiar dacă dezvoltarea economică a țării începând cu anii 1990 a fost impresionantă, bahtul thailandez rămâne o monedă nelichidă. La rândul său, economia singaporeză este foarte avansată, dar dolarul singaporez rămâne expus evoluțiilor nefavorabile de pe piața materiilor prime, precum și schimbărilor drastice ale prețurilor petrolului.

Ce urmează pentru Asia?

Aceste patru țări s-au bucurat de o creștere susținută timp de mai mulți ani și se află pe o traiectorie constantă către creștere. Viitorul Asiei este luminos și prezintă oportunități considerabile pentru companiile care operează la nivel internațional. Cu toate acestea, riscul de tranzacționare în valute emergente și valute principale deopotrivă este o realitate. Deși există avantaje clare pentru afacerile internaționale de a căuta oportunități în străinătate, utilizarea soluțiilor de acoperire a riscurilor valutare este o strategie obișnuită și utilizată pe scară largă pentru a limita un astfel de risc.