Să înțelegem moneda Chinei

Fiind cea mai mare economie de producție și exportator din lume, China a crescut într-un ritm exponențial. Moneda sa este în mod natural strâns legată de performanța sa economică și a suferit modificări de-a lungul anilor. Un aspect care pare să evolueze este și numele său, care se schimbă în funcție de scopul său. Înțelegerea numeroaselor moduri de a denumi moneda Chinei poate fi confuză, iar acest articol intenționează să clarifice acest aspect.

Renminbi, care înseamnă „moneda poporului” în mandarină, este moneda oficială a Republicii Populare Chineze. Adesea abreviată sub forma RMB, codul său ISO oficial este de fapt CNY (yuan chinezesc). Termenul yuan desemnează unitatea principală a monedei, la fel cum moneda Marii Britanii este lira sterlină, termenul de „liră” referindu-se de fapt la o unitate a monedei.

Particularitatea renminbi este faptul că moneda este împărțită în două tipuri de valute de schimb, la cursuri de schimb diferite. Ca urmare, pentru a le distinge se folosește un al doilea cod neoficial: CNH (H vine de la Hong Kong, prima piață offshore pentru yuan).

Care este diferența dintre cele două tipuri de renminbi?

Chiar dacă cele două tipuri de renminbi au aceeași valoare în China, acestea au cursuri de schimb diferite atunci când sunt evaluate față de alte valute. CNY se referă la renminbi tranzacționat în China continentală, în principal pentru tranzacții interne, fiind adesea denumit renminbi onshore. De cealaltă parte, CNH se numește renminbi offshore și se tranzacționează liber pe piețele globale din afara Chinei. Această monedă este mai puțin controlată și fluctuează în funcție de cerere și ofertă. A fost lansată în comun de către Banca Populară a Chinei (PBOC) și Autoritatea Monetară din Hong Kong (HKMA) în 2010, pentru a facilita și extinde utilizarea monedei și pentru a sprijini eforturile Chinei de a-și internaționaliza moneda [link către CC45]. În acest sens, China și Taiwan au convenit, de asemenea, asupra unui renminbi offshore tranzacționat pe insulă: CNT.

Moneda chinezească de-a lungul timpului

Cea mai mare parte a istoriei sale timpurii, renminbi a fost legat de dolarul american. Cu toate acestea, sub presiunea tot mai mare a partenerilor comerciali ai țării, guvernul chinez a decis să renunțe la regimul cursului de schimb fix în 2005. Astăzi, moneda funcționează în cadrul unui sistem flotant dirijat al cursului de schimb. Cu alte cuvinte, Banca Populară a Chinei (PBoC) încă păstrează un control strict asupra monedei sale. Yuanul este legat de un coș de valute care reflectă partenerii comerciali ai țării, iar valoarea sa este menținută într-un interval de 2% față de dolarul american. Cei doi parteneri principali ai Chinei sunt Statele Unite și Uniunea Europeană, iar ponderea monedelor lor în coș este de aproximativ 19,88%, respectiv 18,45%. În timp ce economiștii sugerează că renminbi este subevaluat, subevaluarea monedei permite țării să-și facă exporturile mai competitive.

Moneda digitală a Chinei (e-CNY)

O evoluție deosebit de interesantă care trebuie monitorizată va fi adoptarea monedei digitale a Chinei, e-renminbi, care ar trebui să permită decontarea plăților internaționale care eludează în mod deliberat dolarul american. Testată inițial în mai multe orașe chineze, e-renminbi a fost prima monedă digitală care a fost emisă de o economie importantă. Scopul său este de a diminua presiunile sistemului monetar internațional (IMS) dominat de dolar. Moneda digitală a băncii centrale (CBDC) din China sprijină eforturile țării de a se îndepărta de  dependența sa de dolarul american și de sistemele de plată dirijate de Occident. Deși este puțin probabil să schimbe status quo-ul, ar putea cu siguranță să consolideze implicarea economică și monetară a Chinei pe termen mediu dacă s-ar dovedi un succes.