Ce rol joacă? Cum afectează cursurile de schimb și ce influență au? Aflați tot ce trebuie să știți despre băncile centrale în doar cinci minute.
În calitate de autoritate monetară a economiei unei țări, băncile centrale sunt responsabile de reglementarea și monitorizarea sistemului bancar al țării în cauză. Ele sunt responsabile de formularea politicii monetare a țării și, deși sunt independente din punct de vedere politic, au un statut de monopol în țara lor, ceea ce le conferă puterea și responsabilitatea de a emite bani. Descrise drept „creditor de ultimă instanță”, băncile centrale sunt responsabile pentru crearea de rezerve suficiente și guvernează industria bancară, asigurându-se că băncile comerciale nu se confruntă cu un deficit de lichiditate, așa cum s-a întâmplat în timpul crizei financiare din 2008.
Băncile centrale intervin de obicei pentru a preveni evoluții exagerate sau excesiv de rapide ale valorii monedelor lor. Acest lucru asigură faptul că monedele nu sunt nici subevaluate, nici supraevaluate pentru o perioadă excesiv de lungă.
Printre principalele metode de intervenție ale băncii centrale se numără emiterea și retragerea de lichidități în moneda națională sau un swap valutar masiv pe o perioadă relativ scurtă de timp. Pentru a crește cursul valutar al unei monede, băncile centrale pot reduce oferta monedei lor, lucru care va avea ca efect creșterea cererii de valută. În schimb, vânzarea monedei naționale în schimbul altor monede crește oferta monedei și determină scăderea valorii acesteia. Devalorizarea monedei face ca bunurile naționale să fie mai ieftine decât bunurile străine, ceea ce are, la rândul său, efecte pozitive și negative asupra monedei unei țări.
Băncile centrale îndeplinesc trei funcții principale:
Rata dobânzii-cheie
Chiar dacă nu controlează în mod direct piața valutară, băncile centrale pot influența în mod direct inflația și cursurile de schimb prin creșterea sau scăderea ratei dobânzii-cheie. Acesta este instrumentul utilizat pentru refinanțarea băncilor cu lichidități și este principalul indicator al costului creditului în cadrul unei economii. Dacă dobânda-cheie este scăzută, acest lucru indică faptul că costul creditului este scăzut, promovând astfel creșterea.Cele mai importante bănci centrale includ Banca Centrală Europeană, Rezerva Federală, Banca Angliei, Banca Japoniei, Banca Națională a Elveției și Banca Canadei. Ca urmare a importanței țării și a ponderii monedei lor în economia mondială, influența acestor bănci centrale depășește granițele țării lor.
Participanții la piața valutară acordă o atenție deosebită anunțurilor și intervențiilor acestor bănci centrale, deoarece deciziile lor afectează cele mai tranzacționate perechi valutare și economia globală în general.
Banca Centrală Europeană asigură buna funcționare a uniunii economice și monetare a tuturor țărilor care au adoptat moneda unică.
| Știați că...? BCE este unică prin faptul că este singura bancă centrală din lume responsabilă de politica monetară a celor 19 țări din zona euro, în ciuda diversității modelelor economice din zona euro. Este complet independentă față de instituțiile UE. |
| Știați că...? Spre deosebire de majoritatea băncilor centrale, Fed operează sub o structură descentralizată. La nivel federal este gestionată de Consiliul Guvernatorilor, în timp ce la nivel regional există 12 bănci ale Rezervei Federale care funcționează ca entități private. |
|
Știați că...? Regatul Unit a fost membru al MCS (Mecanismul European al Cursului de Schimb), predecesorul UEM (Uniunea Monetară Europeană), între 1990 și 1992. Cu toate acestea, la data de 16 septembrie 1992, cunoscută și sub numele de „Miercurea Neagră”, țara a fost forțată să iasă din MCS. Banca Angliei nu a reușit să oprească devalorizarea lirei sterline, iar introducerea monedei unice a necesitat stabilizarea monedelor europene în jurul unui anumit curs. Acest lucru a prefigurat menținerea monedei naționale a Regatului Unit. |
|
Știați că...? Ca răspuns la spargerea bulei imobiliare și la criza financiară care a urmat la sfârșitul anilor 1990, Banca Japoniei a inițiat adoptarea anumitor politici monetare, care au devenit între timp mai răspândite: - Politica ratei dobânzii zero pentru a reduce deflația (1999).- Politica de relaxare cantitativă (2001). |
Banca Națională a Elveției (SNB) este banca centrală a Confederației Elvețiene. Aceasta stabilește politica monetară a țării și emite moneda națională, francul elvețian (CHF).
| Știați că...? Spre deosebire de majoritatea băncilor centrale importante, Banca Națională a Elveției emite acțiuni către investitori privați. În 2017, acționarii individuali dețineau 23,6% din bancă. |
Bank of Canada (BoC) este banca centrală a Canadei și este responsabilă pentru politica monetară a țării.
Chiar dacă toate băncile centrale joacă un rol esențial, unele au un impact mai mare asupra pieței valutare, în funcție de economie și de moneda pe care o reprezintă.
Toate au un obiectiv comun: asigurarea stabilității prețurilor într-o țară sau într-o uniune monetară. Pentru a-și atinge obiectivele, metodele lor de intervenție variază.
Supravegherea atentă a anunțurilor și intervențiilor băncii centrale, care evidențiază, în general, principalii indicatori economici ai unei țări, ajută la o mai bună înțelegere a evoluțiilor de pe piața valutară și la anticiparea potențialelor fluctuații valutare.