Ce sunt instrumentele financiare derivate „extrabursiere”?

Instrumentele derivate sunt contracte financiare între două părți care specifică condițiile de achiziționare a unui activ (inclusiv datele, sumele, descrierea activului, obligațiile părților). Valoarea acestor contracte derivă din valoarea unui alt activ, de aici venind și numele. Activul din care își obțin valoarea se numește activ suport și poate lua mai multe forme: acțiuni, valute, rate ale dobânzii, mărfuri sau chiar instrumente derivate. Atunci când prețul activului suport se modifică, la fel se modifică și valoarea instrumentului derivat

Care este scopul unui derivat?

Pe măsură ce prețurile fluctuează în timp, același lucru se întâmplă și cu valoarea unui activ. Cele mai frecvente trei „lucruri” care pot fluctua cu un efect negativ asupra unei companii sunt riscul  valutar, riscul ratei dobânzii și riscul prețului mărfurilor. Instrumentele financiare derivate iau în considerare această noțiune de fluctuație în timp și sunt utilizate pentru a bloca prețurile în vederea atenuării oricărei expuneri la volatilitatea prețurilor. Acestea fac parte din două strategii de investiții opuse: acoperirea riscului și speculațiile. Speculațiile, care implică încercarea de a obține profit din estimări ale direcției în care se îndreaptă o anumită piață, joacă un rol major prin contribuția la lichiditatea pieței. Pe de altă parte, acoperirea riscurilor prin contracte de tip hedging are scopul de a proteja finanțele unei companii de riscurile la care poate fi expusă. Una dintre cele mai frecvente utilizări corporative ale instrumentelor derivate este pentru acoperirea riscului valutar și există mai multe modalități de a face acest lucru.

Contractele de hedging implică investiția într-un activ cu intenția de a compensa pierderile potențiale și de a atenua riscul. Scopul său este de a limita un risc pentru a limita și controla rezultatul acestuia. Acest lucru implică utilizarea instrumentelor derivate ca poliță de asigurare pentru a minimiza expunerea la risc. De exemplu, plata unei asigurări auto acoperă riscul de a plăti o sumă mare de bani în cazul unui accident de mașină. Deși nu este posibil să te protejezi pe deplin de diferitele tipuri de risc valutar, este posibil să-ți gestionezi expunerea la aceste fluctuații. Contractele de hedging nu intenționează să elimine riscul fluctuațiilor valutare, dar ajută la transferul și reducerea acestuia.

Instrumentele derivate pot fi tranzacționate în două moduri diferite. Există  instrumente financiare derivate tranzacționate la bursă sau ETD, cu alte cuvinte, instrumente financiare derivate tranzacționate prin intermediul unor burse specializate cu prețuri vizibile public și există instrumente financiare derivate tranzacționate fără a fi cotate la o bursă de active. În acest caz, acestea se numesc instrumente derivate extrabursiere sau derivate OTC. Cum funcționează instrumentele financiare derivate extrabursiere? Acestea sunt contracte private tranzacționate direct între două părți, fără a trece prin schimburi formale sau supravegherea unei autorități de reglementare a burselor. Există multe tipuri de contracte derivate, dar vom aborda patru dintre cele mai utilizate.

Contracte forward și contracte futures

Aceste două tipuri de contracte derivate se încadrează în aceeași categorie. Contractele forward reprezintă pentru piața OTC ceea ce contractele futures reprezintă pentru piața ETD. Cu alte cuvinte, contractele forward nu sunt tranzacționate pe o bursă centrală, însă contractele futures sunt. În ambele cazuri, acestea sunt contracte semnate între două părți pentru a cumpăra sau vinde un activ la un preț specificat, la o dată viitoare prestabilită. Prin utilizarea contractelor forward, companiile pot neutraliza un risc și pot stabili prețul activului suport pe care îl vor plăti la o dată viitoare.

Opțiuni

Opțiunile sunt, în general, tranzacționate atât pe piața OTC, cât și pe piața ETD. Acestea conferă dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau de a vinde un activ financiar. Există două categorii de opțiuni: put și call. Opțiunile put oferă deținătorului dreptul, dar nu și obligația, de a vinde un activ la un anumit preț, iar opțiunile call oferă deținătorului dreptul de a achiziționa un activ înainte de o dată de expirare stabilită pentru un anumit preț. La fel precum contractele forward, acestea permit deținătorului să se protejeze împotriva fluctuațiilor prețurilor, dar au avantajul suplimentar de a permite deținătorului să beneficieze de variațiile favorabile ale prețurilor.

Swap

În cele din urmă, cele mai comune instrumente financiare derivate extrabursiere sunt swap-urile. După cum sugerează și numele lor, swap-urile implică un schimb. Acestea se referă adesea la instrumente financiare, cum ar fi monedele și ratele dobânzilor, care reprezintă un risc din cauza naturii lor variabile. Swap-urile sunt acorduri conform cărora o parte este de acord să efectueze plăți fixe la o frecvență stabilită către o altă parte, care își asumă riscul de a plăti activul cu variabila. Datele și calculele schimbului sunt specificate în contract. Swap-urile valutare și swap-urile pe rata dobânzii sunt cele mai comune două tipuri de swap-uri.

• Instrumentele financiare derivate extrabursiere sunt favorabile IMM-urilor. Nu toate companiile îndeplinesc cerințele de capital necesare pentru a fi înregistrate pe o platformă de schimb, iar instrumentele financiare derivate extrabursiere au permis companiilor mici și necotate să tranzacționeze.
• Instrumentele financiare derivate extrabursiere sunt flexibile. Piețele OTC nu sunt constrânse de regulile și reglementările rigide ale unei piețe normale. Având în vedere faptul că nu fac obiectul unor norme standardizate stricte, cum ar fi instrumentele financiare derivate tranzacționate la bursă, acestea pot fi personalizate pentru a răspunde nevoilor și cerințelor precise ale părților.
• Instrumentele financiare derivate extrabursiere tind să fie mai confidențiale. Întrucât există puține cerințe de divulgare în ceea ce privește stabilirea prețurilor și clauzele contractuale, poate exista mai multă confidențialitate în ceea ce privește tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere.

Aceste avantaje au fost deosebit de pronunțate înainte de 2008. De atunci, au fost impuse reglementări, în special în ceea ce privește confidențialitatea. Fiecare monedă are două fețe și, deși instrumentele derivate OTC prezintă unele avantaje, nici ele nu sunt lipsite de dezavantaje.

Dezavantajele OTC 

Deoarece piețele OTC sunt, prin natura lor, mult mai puțin reglementate decât bursele de tranzacționare, părțile unui contract se confruntă cu diverse tipuri de riscuri care erau deosebit de răspândite înainte de criza financiară din 2008.

• Instrumentele financiare derivate extrabursiere implică un risc al contrapărții. Părțile pot refuza să onoreze contractul pe care l-au încheiat și să nu își îndeplinească obligația contractuală. Având mai puține reglementări în vigoare, partea nedreptățită nu avea la cine să apeleze, iar partea care nu și-a îndeplinit obligațiile nu este supusă sancțiunilor.
• Instrumentele financiare derivate extrabursiere prezintă un risc de lichiditate. Din nou, din cauza lipsei de supraveghere și reglementare, instrumentele financiare derivate extrabursiere pot prezenta riscul ca o companie să nu dispună de fonduri suficiente, fie în ceea ce privește fluxul de numerar pe termen scurt, fie finanțarea pe termen lung, pentru a-și îndeplini angajamentele financiare la timp. În sens mai larg, instrumentele financiare derivate extrabursiere pot genera riscuri sistemice.
• Piața instrumentelor financiare derivate extrabursiere este volatilă. Întrucât valorile activelor-suport pot fluctua rapid, acestea pot expune părțile la pierderi considerabile.

Având în vedere diferitele riscuri pe care le pot prezenta instrumentele financiare derivate extrabursiere și probabilitatea apariției acestora, dominația pe piață a devenit o necesitate. Cifrele vorbesc de la sine: lăsată nereglementată, piața OTC a atins un maxim de 35 trilioane de dolari la sfârșitul anului 2008^[1]. Schimbările structurale au adus transparență și supraveghere pe piața instrumentelor financiare derivate extrabursiere, iar valoarea acesteia de la introducerea reglementărilor a fost estimată la o sumă mai rezonabilă, de 15,8 trilioane USD, la sfârșitul anului 2020^[2].

Regulamentul privind instrumentele financiare derivate extrabursieres

Pentru a îmbunătăți structura pieței instrumentelor financiare derivate extrabursiere și pentru a contracara posibilele riscuri viitoare, peisajul de reglementare al pieței a evoluat de la criza financiară din 2008. În ceea ce privește reglementarea în Uniunea Europeană, Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR) a fost instituit în 2012 pentru a oferi un cadru de reglementare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere și pentru a stabiliza piața în statele membre ale UE. Scopul său este de a stabili norme comune și, în special, a introdus:

• obligații de compensare: companiile din UE care sunt contrapărți la anumite clase de contracte derivate extrabursiere care depășesc un anumit prag trebuie să notifice acum o casă centrală de compensare sau o contraparte centrală (CPC). O casă centrală de compensare este o entitate care se interpune între cele două contrapărți ale unei tranzacții. Aceste entități trebuie să fie aprobate de două autorități, printre care ESMA (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe). Și companiile din afara UE sunt supuse obligațiilor de compensare în anumite condiții și, în special, dacă există un impact asupra piețelor UE.
• obligații de raportare: Toate instrumentele financiare derivate extrabursiere eligibile trebuie raportate registrelor centrale de tranzacții autorizate (centre de date centrale) care colectează și păstrează evidențele tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate. Rapoartele trebuie să descrie fiecare tranzacție extrabursieră și să conțină informații standardizate specifice, inclusiv un identificator al entității juridice, un identificator unic al tranzacției și informații privind capacitatea de tranzacționare a contrapărții.
• tehnici de diminuare a riscurilor: tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere, în special toate cele care nu sunt compensate la nivel central, fac obiectul unor măsuri de atenuare a riscurilor. Astfel de măsuri includ reconcilierea și comprimarea portofoliilor (cu alte cuvinte, asigurarea faptului că ambele părți interpretează termenii în același mod și înlocuirea contractelor cu tranzacții substanțial similare cu valoare noțională scăzută pentru a reduce volumul și expunerea), confirmarea în timp util a contractelor și punerea în aplicare a unui proces de soluționare a litigiilor, printre altele.

Prin introducerea compensării centrale și punerea în aplicare a standardelor de gestionare a riscurilor, regulamentul EMIR vizează reducerea riscurilor sistemice, de contraparte și operaționale și, în general, sporește transparența pe piața instrumentelor financiare derivate extrabursiere.

EMIR este versiunea europeană  a Legii Dodd Frank din Statele Unite, care a fost semnată în 2010 ca răspuns la criza din 2008. Întrebarea este: au îmbunătățit aceste noi reguli și reglementări piața

Instrumente financiare derivate extrabursiere astăzi

Una dintre lecțiile pe care le-am învățat din pandemia de COVID-19 este că reformele în materie de reglementare care au fost puse în aplicare în urmă cu aproximativ zece ani pentru a proteja piețele financiare au dat roade. Deși pandemia a perturbat economia mondială și a oprit piețele financiare din întreaga lume, tranzacționarea globală cu instrumente financiare derivate a rămas în întregime stabilă, în ciuda unei volatilități inițiale. Reformele în materie de reglementare au confirmat faptul că piața instrumentelor financiare derivate este mai sigură, mai rezistentă și mai transparentă în prezent decât în trecut. Cu dezavantajele instrumentelor derivate extrabursiere sub un control mai bun, piața prezintă acum avantaje și mai puternice decât înainte.

[1] https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/eb201608_article02.en.pdf

[2] https://www.isda.org/a/iSDgE/Key-Trends-in-the-Size-and-Composition-of-OTC-Derivatives-Markets-in-2H-of-2020.pdf