Chiar dacă devalorizarea este un instrument de politică monetară bine-cunoscut, puțini sunt conștienți de efectele sale cele mai evidente. Descoperiți principalele motive pentru care o țară sau o zonă valutară ar putea recurge la devalorizare, precum și consecințele importante ale acesteia.
Devalorizarea este descrisă ca o reducere deliberată a valorii unei monede în raport cu altele. Este un instrument folosit de autoritatea monetară sau banca centrală a unei anumite țări sau a unei anumite zone valutare.
Chiar dacă devalorizarea unei monede oferă anumite avantaje pentru țara implicată, cum ar fi exporturi mai competitive din punct de vedere al prețurilor, aceasta nu este lipsită de riscuri.
Însă care sunt principalele riscuri implicate? Și care este diferența dintre devalorizarea monedei și deprecierea monedei?
Spre deosebire de devalorizare, deprecierea nu este intenționată. Mai degrabă, deprecierea se referă la o scădere a valorii unei monede din cauza evoluțiilor economice adverse. Ea rezultă din fenomene care sunt pur și simplu dincolo de controlul statului sau al autorității monetare în cauză.
Pe de altă parte, devalorizarea este un instrument de politică monetară utilizat în mod deliberat în regimurile cu curs de schimb fix sau semi-fix. În astfel de regimuri, cursul de schimb este legat de un punct de referință sau un punct central, de obicei o monedă, un coș de valute sau o marfă, cum ar fi aurul, de exemplu.
În regimurile cu curs de schimb flotant (sau flexibil), valoarea unei monede fluctuează liber, în funcție de cererea și oferta de pe piața valutară, iar intervenția este limitată.
Există numeroase motive pentru devalorizarea monedei. Ca instrument, obiectivul său principal este de a reduce deficitul comercial prin promovarea exporturilor. Un alt avantaj este că uneori are ca rezultat salarii mai mari.
| Știați că...? În 1967, guvernul britanic a decis să devalorizeze lira sterlină, apoi a fixat-o la dolarul american, în conformitate cu regimul de curs de schimb fix din acea perioadă. Cabinetul lui Harold Wilson, inițial reticent în a lua astfel de măsuri, a cedat în cele din urmă presiunilor provocate de un deficit comercial în creștere și de performanța economică slabă a Regatului Unit. Ca urmare, între 1966 și 1968, creșterea anuală a PIB-ului Marii Britanii a crescut de la 1,6% la 5,4%, iar inflația a ajuns la 4,65%. |
Devalorizarea poate prezenta dezavantaje semnificative, de la importuri mai scumpe la o inflație mai mare, precum și o scădere a puterii de cumpărare a consumatorilor locali. De asemenea, poate duce la industrii interne mai puțin eficiente și mai puțin competitive pe termen mediu.
| Știați că...? În 1998, ratele dobânzilor în creștere ale Rusiei și ieșirile mari de capital au declanșat temeri legate de o devalorizare a rublei și de neplata datoriei țării. În luna august a aceluiași an, piețele de acțiuni, obligațiuni și valute din Rusia s-au prăbușit. Pentru a limita pagubele, guvernul a luat o serie de măsuri, inclusiv devalorizarea rublei. Ca urmare, rata inflației a ajuns la 27,6% în 1998, înainte de a crește la 85,7% în 1999. |
Devalorizarea, spre deosebire de depreciere, este o scădere voluntară a valorii unei monede în raport cu altele. Este un instrument de politică monetară bine-cunoscut, dar dimensiunea avantajelor și a dezavantajelor sale este uneori trecută cu vederea.
Principalul avantaj al devalorizării este că face ca exporturile unei țări sau ale unei zone valutare să fie mai competitive, deoarece acestea devin mai ieftine. Acest lucru poate crește cererea externă și poate reduce deficitul comercial. În schimb, devalorizarea face ca produsele importate să fie mai scumpe și stimulează inflația. Puterea de cumpărare și consumul intern pot avea de suferit.
Este important de reținut că devalorizarea este o tehnică adoptată de băncile centrale sau autoritățile monetare în regimurile cu curs de schimb fix sau semi-fix. În regimurile cu curs de schimb flotant (sau flexibil), aceste instituții tind să își limiteze intervențiile, deoarece valoarea monedelor lor fluctuează pe piața valutară în funcție de cerere și ofertă.